Priveşte filmul Ţara Poveştilor: Cum trăiesc 3 familii – din Moldova, România şi Danemarca?

F.C. Argeș Pitești nu e jucăria nimănui!

        
          Mă doare sufletul când vorbesc despre situaţia actuală în care a ajuns F.C. Argeş. De la o echipă ce se bătea pentru primele locuri în Liga 1, la o echipă ce a fost la un pas de Liga a 3-a nu a trebuit decât vreo 3,4 ani şi o conducere criminală, reprezentată de clanul Penescu şi slugile lui. O echipă care este a cincea a ţării ca şi tradiţie şi a doua din provincie, cu o istorie impunătoare în spate, nu merită să moară.
          Încă de la preluarea echipei de către Peneşti din 2006, cele 11 înfrângeri la rând şi retrogradarea ulterioară prevesteau începutul sfârşitului pentru echipa alb-violetă. După un parcurs bun anul următor in eşalonul secund, echipa a promovat la pas înapoi acolo unde îi este locul, în prima ligă. Urmează un sezon 2008/2009 început perfect, echipa bătându-se pentru primele locuri, după care un retur modest care asigură un liniştit loc 10.
          Însă, după un an în care am bătut pe rapid, pe dinamo şi am făcut egal cu steaua, Sandu şi cu ai lui hotărăsc pentru fapte nici până acum demonstrate retrogradarea Argeşului. În acelaşi timp, valiza ciobanului a trecut neobservată, dovedind că unităţile de măsură diferă la luarea deciziilor la federaţie. Mă bucur, pe această cale, că Poli Timişoara, o echipă ce e ameninţată şi ea cu retrogradarea, luptă împotriva măgăriilor făcute de Sandu şi ai lui. Uitându-mă la ei, care au fost în stare să scoată în stradă mii de oameni la un protest spontan, îmi dau seama cum "conducătorii" Argeşului şi-au pecetluit soarta, nefiind în stare să apere echipa în niciun fel de o decizie abuzivă şi total nejustificată. Dacă echipa din Trivale era condusă de oameni cu puţină demnitate, poate Argeşul nu mai ajungea în această situaţie.
            Urmează un sezon la matineu la care s-a vrut iniţial promovarea, dar cum bani nu erau, iar conducerea nu exista, echipa a trebuit să se mulţumească cu modest loc 5, realist totuşi fată de ce putea echipa la acel moment. Sezonul ce a urmat a fost unul demn de cascadorii râsului, nimic din ceea ce înseamnă F.C. ARGEŞ neregăsindu-se la bătaia de joc din Trivale. Cu o echipă formată doar din juniori neexperimentaţi şi lipsiţi de valoare, gruparea alb-violetă s-a clasat pe locul 12, ferindu-se de retrogradarea în C, doar datorită excluderii altor echipe. Un sezon în care s-a ales praful de absolut tot ce reprezintă echipa marelui Dobrin.
            După încheierea unui sezon de coşmar, Pendiuc, pentru nişte voturi, ar fi în stare să aducă "mult iubita echipă" a ciobanului să joace in templul lui Dobrin. O lovitură cum nu se poate mai mare pentru un F.C. Argeş deja în agonie. Bătaia de joc va continua, suporterii adevăraţi ai acestei echipei fiind singurii cei care încă mai speră la un miracol.
           Măcar acuma în al 12-lea ceas să ne trezim, iar cei care vor cu adevărat să facă ceva pentru aceste culori, să se adune, nu numai în faţa calculatorului.  Fiecare clipă care trece ne poate fi fatală în salvarea simbolului Piteştiului.
           De aceea, vă repet: NU LĂSAŢI F.C. ARGEŞ SĂ MOARĂ!

M-am înscris și eu la concursul Blog pentru Basarabia

          M-am hotărât să particip şi eu la acest concurs, care după părerea mea este ceva inedit, felicitări lui George Damian pentru inițiativă. Zilele astea voi publica şi eu un articol legat de Basarabia, care sper să prezinte interes pentru ceilalți internauţi.
          Indiferent de câștigător, apropierea Basarabiei de Țara Mamă trebuie sa continue, fiecare ajutând cu ce poate pentru realizarea acestui ţel. Mult succes tuturor participanţilor şi să ne auzim de bine în continuare!

Coreea de Nord- închisoare în aer liber

               Pentru cei care încă mai tânjesc la comunism, îi invit la o excursie cu bilet dus către Coreea de Nord, poate asa își vor da și ei seama pe ce lume trăiesc.

Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

    Cu 70 de ani în urmă, pe 22 iunie 1941, Armata Română intra în luptă alături de Germania împotriva URSS. Mareşalul Antonescu emitea, la douăzeci de minute după ora 2.00 a nopţii de 21 spre 22 iunie, "Ordinul către Armată", prin care stabilea obiectivul şi misiunea forţelor combatante româneşti în acest război. "Ostaşi, Va ordon: Treceţi Prutul!" devine astfel cea mai cunoscută comandă militară din istoria României.
      Am pierdut. Chiar dacă am schimbat taberele la 23 august 1944 şi aceeaşi Armata Română, care în 1941 avea ca misiune "desrobirea din jugul roşu al bolşevismului" a fraţilor cotropiţi, a contribuit la " zdrobirea hidrei fasciste" acest lucru nu ne-a ferit de ocupaţia bolşevică si nici nu a readus în graniţele ţării "glia străbună a Basarabilor si codrii Voievodali ai Bucovinei", aşa cum spunea Mareşalul.
      În Est, soldaţii români au ajuns la Cotul Donului, pe malul Volgăi, şi au urcat spre vârfurile înzăpezite ale Caucazului însoţind valul de foc rostogolit de germani până în adâncul stepelor ruseşti. Nu a fost un marş triumfal, ci un drum către catastrofa de la Stalingrad, continuată apoi pentru România cu dezastrul aranjamentelor de la Yalta.
      Comunismul a făcut din Războiul din Est un subiect tabu. Ofiţerii si soldaţii supravieţuitori au fost înlăturaţi, închişi sau lichidaţi pentru vina de a fi luptat împotriva URSS. Războiul a fost şters, exilat din manuale, interzis. A rămas doar în memoria veteranilor care au povestit copiilor lor.
      După 70 de ani de la decizia lui Ion Antonescu de a se alătura Operaţiunii Barbarossa putem spune ce s-a întîmplat atunci si putem discuta despre consecinţele Ordinului trimis Armatei în acea noapte.
      Controversele sunt de neînlăturat. Am fi putut face si altfel? Puteam sa evităm destinul postbelic al României? Cum? Sunt întrebări pentru viitor.
 surse: adevarul.ro,
           revista Historia, an XI, nr114