alup igus ucseili

Observ că în ziua de azi a îţi exprima o idee în public poate fi considerat un sport extrem. Cu atât mai mult, cu cât eşti o persoană publică. Oricât ai încerca tu să fii pe placul tuturor, nu vei putea , deoarece se va găsi întotdeauna cineva care să îţi pună bete în roate.

Cu toate că nu prea am de-a face cu politica, dar fără a fi considerat drept "băsist" sau altfel, sunt de părere că preşedintele românilor, Traian Băsescu, nu a greşit cu nimic în afirmaţiile pe care le-a făcut în cadrul interviului dat la o emisiune pe postul b1 tv . Chiar dacă aceste vorbe vin un pic prea târziu, nu schimbă cu nimic esenţa acestora.

Adevărul doare, într-adevăr, mai ales pentru cei care se regăsesc în acele afirmaţii, dar prostia parcă doare mult mai tare. Se apropie ziua de 23 august, nostalgicii încă se pregătesc în mintea lor pentru parade şi alte tâmpeli în masă. După părerea mea, acea zi ar trebui considerată zi de doliu naţional. Din acea zi, România a fost întoarsă de pe drumul ei firesc de dezvoltare cu zeci şi zeci de ani. Trădarea aşa-zisului rege Mihai a costat Țara sute de mii de vieţi omeneşti, alte milioane amputate ulterior fizic şi psihic, lăsând România pradă Armatei Roşii. Apoi şi-a împachetat lucrurile, a ciordit tot ce s-a putut, şi a plecat liniştit în ţările calde. Oare de ce i s-o fi acordat cea mai înaltă decoraţie a URSS, chiar de către Stalin, degeaba?

Simulacrul de "Casă Regală" actual mă scârbeşte. De ce sa fie plătită din banii publici o instituţie care, de fapt, nu mai există? Se poate numi Lia, prinţesă a României, din moment ce abia vorbeşte româneşte şi habar nu are de istoria acestei ţări? Singurii care merită tot respectul şi trebuie cinstiţi aşa cum se cuvine sunt Ferdinand I, Carol I şi Regina Maria. Ei cu adevărat ar trebui să aibe câte o statuie în fiecare oraş al României.

După patru decenii de exil, Mihai încearcă pentru prima oară să se întoarcă în ţară în aprilie 1990 pentru a petrece Sărbătorile de Paşte, dar Guvernul de la Bucureşti îi refuză viza. Vestea îl surprinde pe fostul suveran pe aeroportul din ­Zürich, gata de îmbarcare spre ţară. „E o situaţie inedită pentru mine!", a declarat Mihai la auzul veştii. "regele" însă reuşeşte să obţină permisiunea de a reveni în România de Crăciun, când are de gând să participe la slujba religioasă de la Curtea de Argeş.

"Familia regală" soseşte pe Otopeni şi primeşte vize provizorii, valabile 24 de ore. Numai că imediat o parte a presei prezintă ştirea că fostul suveran a forţat graniţa şi a intrat clandestin în ţară. Peste câteva ore, coloana de maşini a Regelui este oprită pe autostrada Bucureşti-Piteşti la un baraj poliţienesc, iar fostul suveran şi suita sa sunt întorşi, sub escortă armată, pe aeroport şi expulzaţi. În 1992 de Paşte, fostul suveran face o vizită în România, fiind întâmpinat de circa un milion de oameni, potrivit CNN.

După vizita din 1992, autorităţile de la Bucureşti îl ţin patru ani departe de ţară pe regele Mihai. În 1994, fostul suveran încearcă încă o dată să vină acasă, dar este împiedicat să coboare din avionul aterizat pe Otopeni. Peste doar o lună, partidul de guvernământ, PDSR, cere MAE să-l declare pe fostul Rege persona non grata. Punctul de cotitură în relaţia cu Guvernul de la Bucureşti apare în 1997, când regimul CDR îi oferă paşaport românesc şi vizitează ţara. În 2001, preşedintele Ion Iliescu face gestul istoric al reconcilierii cu Regele Mihai pe care îl invită, printr-o scrisoare adresată „Sire", să vină în România pentru a lua parte la inaugurarea unei galerii de artă.

Acuma după atâţia ani, acelaşi securist, Iliescu, care în 1990 nu i-a permis "regelui" revenirea în ţară, îl atacă pe Băsescu pentru acele declaraţii, susţinându-l pe boşorog, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru a înţelege semnificaţia titlului, va rog a-l citi invers:d Întreabă moartea de el şi el tot se fereşte.

Cu toate ca a fost atacat din toate direcţiile de contestatari şi "regalişti", Băsescu dă dovadă de puţină coloană vertebrală şi îşi menţine punctul de vedere, dându-le peste nas tuturor. Oare unde mai există libertate de opinie în ţara asta?